marți, 18 decembrie 2012

Primul meu pisic.

Stand la o tigara si un ceai cald si incercand sa-mi fac pisicul sa nu dea scrumiera pe jos, mi-am dat seama ca este prima data in viata mea cand am cu adevarat un animal de casa. Abia acum, dupa 2 luni constientizez asta. Si e frumos.
De mica mi-am dorit un animal. Dar mama mea, fiind asistent veterinar, a tinut-o p-a ei cu bolile aduse de animale si cum voi muri in chinuri daca stau prea mult pe langa animale. Ea a tinut-o si cum ca fumatul ucide, si inca fumez, dupa 3 ani de zile. Deci fobia ei de orice inseamna moarte sigura nu m-a oprit sa fac ce vreau.
Cand aveam in jur de 7 ani tata a cumparat pesti. Pe langa faptul ca am bagat mana dupa ei in acvariu si a trebuit sa aruncam jumatate ca erau morti, mama a aflat ca pestii provoaca astm. A aruncat si ceilalti pesti si a adus tone de plante in casa. Si cand zic tone, nu glumesc. Este gradina botanica in apartamentul parintilor mei. Si uite asa am inceput eu sa urasc plantele.
Cand am fugit la Bucuresti pe motivul "facultate" am avut fel si fel de colege de camera. Dar niciuna care sa vrea animale de casa. Nici macar un amarat de hamster. Pana anul acesta...
Stand intr-un camin cu doar o colega de camera, a fost usor sa discut cu ea. Insa niciuna din noi nu stia cum sa spuna cuvintele magice "vreau un pisic!". Iar Facebook ne-a salvat din nou viata. A postat ea o poza, am dat like, ne-am luat pisic
L-am numit "Chibi" care inseamna "mic" in japoneza de anime-uri. Pentru ca noi credeam ca e mic. Dar avea 6 luni cand l-am luat, deci nu era chiar pui. Un pisic portocaliu, curios, nebun si foarte iubitor (cand are chef). Cam ca mine.
Sta pe geam si moare de frig, dar nu s-ar misca deloc, sare de pe dulap si isi sclinteste glezna, nu stie sa faca "miau" si imi rupe hartia igienica. Mananca mult si doarme numai ziua. Insa e creatura pe care mi-am dorit-o mereu. Un pisic frumos.
Din cate planuim eu si colega mea de camera, la anu o sa ne mutam in chirie si o sa ne mai luam inca 2-3 pisici. Da, nu suna deloc normal, dar macar n-o sa facem astm, nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu