noi.

blogul meu n-a fost facut cu un scop! am mai spus asta si cu riscul de a ma repeta o sa mai zic inca odata si inca odata: blogul asta e facut pentru mine! in el scriu ce-mi place, ce simt, ce gandesc, ce cred, ce vreau! am citit diferite bloguri, care mai de care mai ciudate sau mai frumoase sau mai cretine...niciunul cu se aseamana cu al meu! eu nu am absolut nicio logica si niciun drum! si totodata, eu stiu ce scriu! unii vorbesc despre viata lor, folosesc blogul drept jurnal, altii il dedica persoanei iubite, unii ii critica pe altii in blogul lor, si mai exista genul care isi dedica blogul artei, postand poezii sau fotografii d-ale sale! eu la ce categorie ma incadrez? poate la niciuna...sau poate la toate! postez pe el din 2007 dar nu am fost in stare sa recitesc vechile postari...poate nu voi fii in stare prea curand, dar odata si-odata o sa vreau sa le recitesc si o sa rad si o sa plang de ce puteam sa scriu atunci...si acum!

o alta chestie mi-a stat in minte in ultimele saptamani[poate chiar luni]...ati avut vreodata impresia ca va pierdeti imaginatia? ca treceti prin anumite perioade cand va simtiti inchisi, cand nu puteti sa faceti ce vreti, ca nu mai simtiti nevoia sa stati cu ochii pe pereti si sa va ganditi la diferite porcarii din viata sau ca nu va mai puteti gandi la scenarii idiotice[dar care va amuza], cu ochii inchisi, noaptea pe intuneric, inainte sa va culcati? desi ceilalti imi zic ca am o imaginatie bolnava si ca scot numai prostii din cap si sa fac fotografii 'super' si ca scriu chestii interesante pe blog, mie tot mi se pare ca mi-am pierdut imaginatia...nu mai pot sa scriu poezii, pozele celorlalti mi se par de n ori mai frumoase decat ale mele, nu mai am nici filme nici seriale la care sa ma uit, si parca nimic nu ma mai impresioneaza, parca mi-am trait deja viata, iar ce se intampla acum nu mai are o importanta asa de mare...ma gandesc ca starea asta e doar din cauza stresului ca se apropie bacul si admiterea si ca dup-aia o sa scap si o sa plec la bucuresti si o sa traiesc libertatea deplina...dar chiar o sa fie totul asa de usor?



cat despre liceu...a fost minunat, chiar am gasit oameni cu care m-am putut intelege, oameni enorm de diferiti dar totodata la fel de minunati. oameni la care am tinut si voi tine mereu...desi o vom lua toti pe carari diferite, eu sper sa ne revedem candva, sa ne povestim viata si sa ne amintim acesti 4 ani...o sa-mi fie dor de orele usoare de la colegiul national mircea cel batran, o sa-mi fie dor de profesorii care m-au enervat si m-au amuzat de atatea ori, o sa-mi fie dor de colegii de care abia asteptam sa scap uneori dar la care am tinut enorm si o sa-mi fie dor si de diriginta care desi era continuu paralela cu pamantul, a facut parte din viata noastra si o sa ne amintim cu zambetul pe buze de fiecare faza de-a ei...o sa incepem o viata noua, intr-un loc nou, cu persoane noi si cu alte peripetii...







mada, andra, antonia, mia, cristiana, cosmina, roxy, teo, nicoleta, ana, fluffy, kirry, ariana, ema, irene, ruka, alex, sorina, roxana, cristina, carina, doamna profesoara trainea mariana si restul profesorilor de la roaita, va multumesc ca mi-ati fost alaturi in acesti 4 ani de liceu! nu va voi uita niciodata!






SONG OF THE DAY: Santigold-CreatorLYRIC OF THE DAY: Qui dit étude dit travail/ Qui dit taf te dit les thunes...