Cea mai frumoasa zi.

Datorita plictiselii ce se lasa asupra vietii mele in vacantele cand merg acasa, m-am apucat de citit. Am zis ca citesc ceva pentru facultate, dar evident ca m-am plictisit imediat. Cand esti obligat sa citesti ceva parca cu atat iti place mai putin. Asa ca am inceput sa citesc Delirium, de Lauren Oliver. Este vorba despre un viitor in care dragostea e considerata o boala. Ideea principala este ca oamenii aceia traiesc intr-o lume mai stricta decat comunismul lui Ceausescu. Se interzice chiar si atingerea sau discutia dintre doua persoane de sex opus, se clasifica muzica si cartile care sunt permise, exista chiar si o ora de intrare in casa ("curtfew"). Ideea e ca nu-mi pot imagina traind intr-o lume ca asta. Poate altii ar supravietui intr-o astfel de lume, poate cateva zile, sau ani buni, dar eu cred ca as fi dusa la inchisoare sau omorata in prima zi. Sa nu am la dispozitie totul, sa nu ma pot uita la ce filme vreau sau sa nu pot citi ce vreau, sa nu am internet sau sa nu pot face ce vreau cu ce baiat vreau, sa nu-mi pot spune parerea...mi se pare iadul inmultit cu un infinit. Libertatea e cea mai importanta pentru mine. Mai importanta decat mancarea si dragostea. Daca pot face ce vreau, pot avea ce vreau. Oare sunt nebuna ca gandesc asa?

The Social Network.

Azi m-am trezit cu News Feed-ul de la facebook plin de panica in legatura cu noile schimbari la Facebook. Oameni sunt chiar atat de speriati de schimbare? Adica, da, sunt de acord, e aiurea schimbarea si ne ajuta doar sa devenim MAI stalkeri decat suntem, dar nu e nevoie sa incepem cu drame gen "o sa se mute toata lumea pe Google+ in stilul asta!". N-o sa se mute nimeni niciunde. Pana si evolutia facebook-ului a fost una iesit din comun. Gasesti pe facebook oameni care nu au vrut hi5. Care ziceau ca n-o sa-si faca niciodata un cont pe vreun site. Care nu stateau pe mess, dar acum stau non-stop pe Facebook. Pana si cocalarii si pitzipoancele arata mai uman pe Facebook. Iar o mica schimbare a stilului n-o sa-i faca pe milioanele de oameni din toata lumea sa se lase de Facebook. Si in niciun caz sa-si mai faca cont si pe Google+. Lucrurile o sa ramana la fel, oricat de mult ne-am plange. N-avem decat sa-l injuram putin pe Mark Zuckerberg si sa ne continuam viata. Ma intorc la serialele mele. Pace!

Dragoste la prima vedere.

Crezi in "dragoste la prima vedere"? Eu cred. Dar nu dureaza mult. Exista acel moment in care uiti de tot si simti ca nu exista altceva decat persoana de langa tine. Simti ca e acea persoana. Acea persoana care te face fericit. Insa aceasta "dragoste la prima vedere" dispare in momentul in care realitatea isi face aparitia. Incepi sa cunosti persoana. Chiar daca ca vrei sau nu. Ii cunosti calitatile si defectele. Si apoi apare altceva. Fie apare acea "iubire" despre care vorbeste toata lumea. Acea iubire care o vedem in filme, o auzim in melodii, sau doar o traim. Fie apare...nimicul. "Dragostea la prima vedere" dispare si raman doar doi oameni care s-au cunoscut odata demult. Totul este un mit. Este un mod prin care evadam. Vrem sa fim altcineva. Sa iubim din nou...

Sunt zile cand imi place verdele si nu e nicaieri.

Sunt zile cand imi place verdele.

Sunt zile cand vreau sa zbor.
Sunt zile cand mi-e dor de tine.
Sunt zile cand cerul imi zambeste.
Sunt zile cand se aude muzica.
Sunt zile cand sunt trista.
Sunt zile cand ma tii in brate.
Sunt zile cand totul e de ciocolata.
Sunt zile cand regret.
Si nu mai sunt zile.

Sarbatori japoneze.

Ca sa n-o iau razna in frumosul oras Ramnicu Valcea, m-am decis sa fac...ceva. Despre celalalte hobby-uri de moment o sa va povestesc alta data. Postul asta are legatura cu ce am citit in ultima vreme. Anul trecut am devenit studenta la facultatea de limbi straine si am avut un gandac pe creier care m-a pus sa aleg japoneza. Stiam ceva despre Japonia, am mai invatat unele lucruri in acest prim an, iar acum m-am apucat de citit serios despre traditiile japoneze. Am inceput cu "Adevarata viata a unei gheise", de Mineko Iwasaki, care mi s-a parut destul de interesanta. Apoi am luat o carte despre orice inseamna traditie si credinta japoneza. Si am inceput cu sarbatorile. Am cautat pe tot Google-ul un calendar cu sarbatorile japoneze in ordine cronologica si in limba romana, dar n-am gasit nimic. Asa ca m-am decis sa fac eu un calendar, conform cartii pe care o citesc. N-o sa dau detalii pentru ca oricine poate citi un blog poate cauta si pe Sfantul Google.

• Anul Nou – cea mai mare sarbatoare din Japonia
• 7 ian: Nanakusa (“Cele 7 ierburi”)
• 15-16 ian: Hōkō-nin no Yabu-iri (“Vacanta ucenicilor”)
• 20 ian: Kura biraki (ziua in care se reia masa de Anul Nou, zōni)
• 31 ian: Setsubun (festival care vesteste venirea primaverii)
• 1 feb: Hatsuma (”Prima zi a calului”)
• 3-4 feb: Mamemaki (ajun de primavara)

• 11 feb: urcarea la tron a imparatului Jimmu Tennō
• 3 mar: Hinamatsuri (“Sarbatoarea papusilor”); in aceeasi zi are loc si “Festivalul piersicilor”
• 17 mar: Higan (sarbatoare budista) deodata cu echinoctiul de primavara
• 3 apr: moartea imparatului Jimmu Tennō
• 8 apr: nasterea parintelui religiei budiste, Buddha; in acelasi timp, Hana Matsuri (“Sarbatoarea florilor”) marcheaza si inceputul Hanami (“Privitul florilor”) legat de inflorirea ciresilor

• 10 apr: Kurofune Matsuri (“Sabatoarea corabiei negre”) la portul Shinoda
• 5 mai: Tango no Sekku (festival al baietilor); in acelasi timp are loc si Kodomo no hi (“ziua copiilor”)
• 1 iun: Tōshō-gū (festivalul din orasul Nikkō)
• 22 iun: Geshi (solstitiu de vara)
• 7 iul/6-8aug: Tanabata ( sarbatoarea stelelor si a indragostitilor)

• 13-16 iul: festivalul budist Bon (perioada comemorarii stramosilor si a celor morti); Tōrō nagashi (lambi plutitoare)
• 17-24 iul: Festivalul Gion de la Kyoto

• 8 aug: carnaval la Kamakura
• 9 sept: Chōyō no Sekku (sarbatoarea crizantemelor)
• 20 sept: Aki no ohigan (echinoctiu de toamna)
• 18-21 oct: festivalul de toamna inchinat eroilor care si-au sacrificat viata in razboaiele de dupa 1868
• 22 oct: Jidai Matsuri (sarbatoare a epocilor istorice din Kyoto)
• 3 nov: Meiji Setsu (“Sarbatoarea orajului Meiji”); Bunka no hi (“Zi a culturii”)
• 15 nov: Shichi-go-san (“7-3-5”) reprezinta anii speciali ai copilariei (alt festival al copiilor)
• 23 nov: Kinrō kansha no hi (ziua de recunostiinta a muncii sau "Labour Thanksgiving Day")
• 13 dec: Kotohajime (“inceputul lucrului”) – incep pregatirile pentru Anul Nou

Daca sunt greseli de scriere sau de data, sau daca am uitat vreo sarbatoare, dati un coment si voi modifica. Si nu, nu va luati dupa Wikipedia. Uneori si Sfanta Wikipedia mai greseste...

Hipster.

E noul trend din Romania. Stati calmi ca nici trendul 'emo' n-a murit, doar ca noua generatie s-a mai maturizat putin si poate poate si-a mai revenit. Iar hipsterii sunt un nou stereotip.
Inainte sa scriu articolul m-am informat pe diferite site-uri. Wikipedia e boring, blogurile romanesti il critica, iar cele straine il adora. Deci o sa scriu mai bine parerea mea personala.

Ce sunt hipsterii? Din punctul meu de vedere, reprezinta categoria de 'post-adolescenti' de la 18 pana la 25-26 de ani. Spre deosebire de 'emo', 'hipster' e mai mult un stil vestimentar decat un gen de muzica. Este reprezentat de o freza scurta intr-o parte si lunga in cealalta, ochelari cu rame mari si negre dar fara dioptrii, palarii si esarfe, iar hainele sa fie cat mai la moda:

-baieti: camasi sau tricouri cu inscriptii(sau in forma de V la piept), pantaloni 'skinny', bascheti converse sau vans
-fete: rochiii sau fuste excentrice, colanti sau dresuri cu diferite modele, balerini sau pantofi cu platforma, coliere lungi sau perle
Specific lor sunt aparatele foto si iphone-urile. Ca muzica, am observat ca asculta foarte mult dubstep (care, de altfel, este muzica anilor 2010'). In Bucuresti se spune ca cei mai multi hipsteri sunt in clubul Kulturhaus.
Probabil multi nici nu-si dau seama de acest fenomen sau nu le pasa de el, si pur si simplu isi fac freza astfel sau asculta dubstep ca le place. Sau poate chiar vor sa fie hipsteri. Sincer, pe mine nu ma impresioneaza in mod special, imi plac rochiile, conversii si colierele lungi, ascult dubstep, ador sa fac poze si iubesc Kulturhaus pentru atmosfera, nu pentru oameni. Sunt curioasa totusi care va fi urmatorul stil in Romania...

Boomerang.

Da, sunt la mare. Ca de obicei, la cea mai buna prietena a mea, in Mangalia. Mergem la plaja, dansam in Vama, bem cat ne tin banii, si ne uitam la filme vechi. In serile cand ne uitam la filme reusim sa ne bagam in pat pe la 2-3 (noaptea). Dar inainte sa adormim, aprindem televizorul sa vedem ce prostii mai sunt. Si butonatul se opreste pe Boomerang (pentru ca TCM e mai incolo). Singurul canal de desene animate care nu dubleaza. Si care are desene animate vechi.
Si ne uitam noi intr-o seara/noapte la The Adams Family si Wacky Races. Si am tras o concluzie: desenele animate la care ne uitam noi cand eram mici erau fie extrem de sadice fie extrem de stupide. Ok, partea cu stupid inteleg, sunt pentru copii. Dar totusi, ce e asa amuzant in niste oameni masochisti? Si masochisti e putin spus. Cei din familia Adams chiar incearca sa se sinucida. Si desenele astea sunt pentru copii?
Sau mai tineti minte Courage the Cowardly Dog? Cu paianjeni gigantici, pisici sadice si melodii dubioase? Ne placeau cand eram mici, dar acum cand le revedem ne dam seama de adevaratul lor continut. Intrebarea mea este: de ce erau asemenea desene animate sadice la tv?

Vacanta de student.

A inceput vacanta de vara. Yupii...
Da, ok, e mult mai bine decat in timpul anului, dar e si mult mai plictisitor. Tot ce fac e sa ma uit la o tona de filme vechi, anime-uri, desene animate sau sa citesc reviste pe net. Pana si de blogosfera m-am lasat. Imi e prea lene! Cam asta e vacanta unui student obosit dupa un an intreg de facultate. Sper doar sa-mi revin pana saptamana viitoare...
Ceva interesant vara asta? Pai:
-o mica excursie pana la Sibiu (loved: TIFF, Music Pub, Flying Time Cafe)
-voluntariat la Rock the City (aka. The Prodigy!!!)
-B'estfest (aka. Mika, Pendulum, House of Pain, ROA, Cuatune etc.)
-Vama!!! si mare...
-multa multa leneveala...

Horoscop & zodii.

In horoscop nu cred. Mi se pare o prostie. Nu ai cum sa prezici viitorul. Si in niciun caz in functie de stele sau planete. Ce legatura are faptul ca Marte se apropie de Jupiter cu relatia ta care se duce dracu doar pentru ca esti un idiot? Deci horoscopul e o prostie.
Dar in zodii cred. Poate e doar imaginatia mea bolnava sau faptul ca vreau sa cred in ele. Vreau sa cred ca doi oameni care au aceeasi zodie seamana. Berbecii sunt incapatanati si ingeniosi. Taurii sunt ordonati si antisociali. Gemenii sunt sociabili si indecisi. Racii sunt seriosi si fixisti. Leii sunt nebuni si sociabili. Fecioarele sunt rationale si perseverente. Balantele sunt sarmante si indecise . Scorpionii sunt parsivi si extravaganti. Sagetatorii sunt aventurosi si naivi. Capricornii sunt intelegatori si realisti. Varsatorii sunt imprevizibili si activi. Pestii sunt modesti si comozi.
Concluziile astea le-am tras prin oamenii pe care i-am cunoscut. Pot sa discut la infinit pe tema zodiilor. Insa compatibilitatile sunt discutabile. Pot sa fie sau nu adevarate. Si aici intra in discutie atat prieteniile cat si povestile de dragoste. De exemplu, eu consider cei mai buni prieteni sagetatorii si capricornii. Sagetatorii sunt aventurieri si agitati si nu pot sa duca un plan pana la capat pe cand capricornii sunt calmi, intelegatori si perseverenti.
Ideea e ca mai avem nevoie din cand in cand sa categorizam oamenii, doar asa de plictiseala. Si fiecare din noi avem o zodie, nu?

Poate.

Stateam pe balcon la o tigara. Si mi-au trecut o multime de ganduri legate de viitor. Mai exact de ce o sa se intample dupa vara aceasta. In anul 2 de facultate. "La anu", cum zicem noi.
Poate o sa ma schimb. Sau poate nu. Poate o sa stau la camin. Sau poate nu. Poate o sa-mi placa la camin. Sau poate nu. Poate o sa am restante. Sau poate nu. Poate Raluca o sa cunoasca in sfarsit "prostituatele". Sau poate nu. Poate o sa mai schimb si eu cluburile. Sau poate nu. Poate o sa-mi mai fac prieteni noi. Sau poate nu. Poate o sa am si eu o relatie stabila. Sau poate nu. Poate o sa ma plimb mai mult prin tara. Sau poate nu. Poate o sa merg la mai multe concerte. Sau poate nu. Poate o sa ajung sa urasc metroul. Sau poate nu. Poate o sa ma las de fumat. Sau poate nu. Poate o sa mor. Sau poate nu...
Nimic nu e sigur. Ideea e sa traim in prezent.

Noi si filmele.

Fiecare film are ceva special. Oricat de prost ar fi, are ceva sa-ti transmita. Si de fiecare data cand ma uit la un film imi trec tot felul de ganduri prin minte. Tot felul de intrebari. De ce oamenii inseala? De ce baietii se dau batuti asa de usor? De ce ne mintim parintii doar ca sa-i facem fericiti? De ce nu suntem si noi la fel de spontani? Filmele ne inveselesc sau ne deprima. Ne fac sa vrem mai mult. Dar realitatea nu ne ingaduie asta. Si asa ramanem noi tristi si singuri intr-o lume realista...

The Weeknd - High for This (Requiem for a Dream) from Miguel Bidarra on Vimeo.

Doar o revista...

Nu, nu e sesiune, vi se pare. In schimb (ca sa ma relaxez) stau si citesc reviste pe internet. Ca sa nu ma simt prost ca citesc carti intregi cand ar trebui sa invat. Dar nu citesc cool girl sau dracu mai stie ce porcarie. Ci:








Si alte reviste de pe http://issuu.com/ . Care e diferenta dintre revistele astea si bravo sau cool girl? Pe langa faptul ca nu sunt pline de sfaturi despre sex pentru adolescenti idioti, au un mod de redactare care te tine in priza. Au articole interesante, fotografii pline de imaginatie si povesti pline de umor.
Iar acum sa ma intorc la sesiunea mea...

Gelos?

Te simti ca tinut in lesa? Nu poti sa iesi cu prietenii in oras? Iti citeste mesajele din telefon? Nu poti vorbi cu cineva fara sa stie totul despre persoana aceea? Iti cunoaste toate parolele? Tipa, urla, face crize de gelozie?
Daca te regasesti in variantele de mai sus (fie macar doar una), inseamna ca trebuie neaparat sa iesi din relatia asta. Si nu, motivul 'ma iubeste, d-aia face asta' este o prostie. O persoana care te iubeste nu te trateaza ca pe un sclav.
Si nici invers. Daca nu te simti cu musca pe caciula (adica faci lucrurile acestea dar negi) inseamna ca ai probleme grave.
Gelozia nu vine din dragoste, ci din posesivitate. Din dorinta de a avea ceva numai pentru tine. Poate sa tina de educatie, poate sa apara pe parcursul vietii, sau poate pur si simplu sa se intample doar odata. Ideea e ca trebuie sa constientizezi faptul ca exagerezi si sa te opresti!
De cele mai multe ori gelozia apare la fete pentru ca noi stim cat de cretini si insensibili pot fi baietii. Si stim cat de scorpii pot fi fetele. Mai ales cand un tip e cuplat. Si de aici apare obsesia, dorinta de a afla totul, de a-i sti oricare miscare. Si cu ce ne face mai fericite? Fie el nu ne inseala, si-l chinuim pe saracu baiat de o sa vrea sa scape de noi cat mai repede. Fie ne inseala, si traim o drama si nu putem sa mai avem incredere in baieti. Bla bla. In concluzie, nu trebuie sa fim obsedate, trebuie sa avem incredere in ei, si ce-o fi o fi. E complicat, dar cam asa e viata.
Si da, nici baietii nu sunt mai presus. Ati vazut pe la stiri barbatul care si-a batut femeia ca i-a gasit un mesaj de la un numar necunoscut in telefon? Da, sunt si obsedati in lumea asta. Si chiar multi. Intrebarea mea e: ce rezolva cu asta? Nu poti tine pe cineva in lanturi, chiar nu poti. Oamenii care accepta lucruri ca astea fie sunt incapabili sa gandeasca, fie depind (financiar, mai ales) de persoana aceea. Totusi, trebuie sa alegem libertatea.
In concluzioe, nu mai citi mesajele prietenului, nu mai suna iubita din 5 in 5 minute si nu mai face crize cand iese cu prietenii. Daca te inseala, asta e. Nu poti opri asta afland parole de facebook sau dracu mai stie ce. O viata frumoasa si libera tuturor...

We are your friends.

Ce fac eu in Bucuresti? Acasa. Cismingiu. 41. Revenge. AFI Mall. Conferinte de publicitate. Herastrau. Concert Vita de Vie. Base. Plaza Mall. Concert Les Elephants Bizarres. Tineretului. Kulturhaus. Patinoar. Sesiune. Concert Suie Paparude. Club A. Crucea Rosie. Colorteca. Targ de facultati. Teatru. Sedinta foto. Elephant. Brigada de voluntari. Concert Omul cu Sobolani. Next. Voluntar concert Shakira. Festival Japonez. Festival Club A. Concert Urma. Noaptea Muzeelor. Sesiune...
Nu prea multe, dar sunt abia 8 luni. Mai am 2 ani la dispozitie sa fac ce n-am facut. Sau sa refac ce-am facut. In orice caz, dupa 8 luni inca iubesc Bucurestiul si nu l-as parasi prea curand...

1 mai.

Primul meu 1 mai in Vama Veche. Am mai fost in Vama, dar doar vara. Deci nu aveam habar cum o sa fie de 1 mai.
Am plecat vineri, pe 29 apr, cu trenul. Am luat bilete la rapid. Cupoane, legitimatii nestampilate, agitatie, nebunie. Pana la urma am urcat in tren cu Ruka, Ana si Irene. Evident ca n-am stat la locurile noastre in tren, si ne-am pozitionat intr-un vagon aproape gol. Am jucat macao tot drumul de 3 ore jumate pana la Constanta. Am coborat sa iau autocarul si mi-am uitat geaca in tren. Bine ca fetele au mers pana la Costinesti...
In Mangalia, unde trebuia sa stau la Ana, cea mai buna prietena a mea, mi-am lasat lucrurile, am furat 2 hanorace mari si groase de la fratele ei (sper sa nu citeasca blogul) si am mers spre Vama...la 9. Si autocarul era pana la 8:30. Super. Suna oameni, intreaba daca ne pot duce, agitatie, nebunie bla bla. Am ajuns pana la urma in Vama cu ajutorul unei prietene d-a Anei si ne-am dus spre Goblin. Afara era un frig de mureai dar am stat putin si pe plaja sa ne facem 'aprovizionarea'...adica sa bem pana nu mai putem. Dupa multa vodka si wiskey am ajuns la concert Emil tot in Goblin. Nu stiu cum, dar reuseam sa-mi amintesc toate versurile. Si pana dimineata la 6 cand era primul autocar am dansat prin Goblin din cauza frigului.
Si a 2-a zi de la capat...mai ales ca toata lumea venea sambata in Vama. Am stat cu fetele la un foc de tabara, si din cauza alcoolului abia ne mai aminteam melodii pe care sa le cantam. Totul era bine frumos pana a venit un tip cu un ditamai gardu sa-l arunce pe foc. Noi nu nu, el da da. Il arunca pe foc dupa care zice calm 'no, da uiti ce frumos ardi'. Genial. Dup-aia am mers cu Ruka 'la baie'. Adica pe plaja. Dup-aia sa-mi iau cartofi prajti. Dup-aia la un alt foc de tabara, cu alti prieteni. Si sambata seara vroiam sa ajung in Goblin la concert Suie Paparude...dar dupa multa vodka si mult vin, nu pot spune ca am ajuns mai departe de nisipul rece, alaturi de Ana care era in acelasi stadiu ca si mine. Mi-am revenit repede, din pacate. Si am plecat tot spre 2 mai...pe jos...la 2 noaptea, 4km, in mijlocul pustietatii. Dar a fost dragut drumul...
Ultima zi am facut un mic gratar in 2 mai si am plecat iar spre Vama. Alaturi de vechiul nostru prieten, alcoolul, ne-am urcat pe mese si am dansat pana nu mai puteam. Dar o mica problema la ochi mi-a stricat toata distractia. Nici pana in ziua de azi nu stiu daca a fost o infectie, o conjuctivita sau doar m-a tras curentul. Stiu doar ca servetelul cu vodka mi-a facut extrem de bine la ochiul bleg...
Dupa putin somn am plecat spre Mangalia, ne-am facut bagajele si ne-am urcat in tren. Am stat langa cativa tipi care veneau si ei din Vama, am mancat pateu cipsuri si sticksuri, am jucat macao ca bucurestenii si n-am inchis un ochi tot drumul de 5 ore jumate. Apoi am ajuns acasa si am dormit de la 21:30 aseara pana azi la 11-12.
A fost foarte frumos si nu datorita alcoolului sau cine stie ce, ci a faptului ca m-am intalnit cu multa lume, am dansat, am stat la foc de tabara...in Vama Veche! Abia astept sa vina vara...





PS: mi-am luat camera degeaba, nu am facut mai deloc poze...

Vecini v2.0.

Am venit acasa de Paste. Ca idee, eu acasa stau la ultimul etaj. Deci nu am prostituate deasupra. Si cand credeam c-o sa am o viata linistita pentru cateva zile, ghici ce? Vecinii de sub mine au o 'creatura' de maxim 5cm care este mai rau decat 2 prostituate in calduri! Macar de-ar latra. Dar nuuu, 'creatura' se agita de parca ar avea un titirez indesat in fund. Nu ma-ntelegeti gresit, ador cateii. Dar nu cand ma scoala la 8 dimineata in cele cateva zile de 'vacanta' pe care le am. Probabil fosilele care au grija de el il inchid pe balcon toata noaptea si d-aia e asa plin de traume. (Sincer, la cat de mult ma enerveaza, l-as inchide si eu pe balcon)
Deci cum spuneam, abia astept sa ajung inapoi la Bucuresti la prostituatele mele. Ce urat a sunat asta...

Sierra Leone - Mt Eden Dubstep (Ephixa Remix) by ephixa

Material world.

Esti fata, da? Bun. Am stabilit asta. Si cauti un baiat, da? Bun. Si ce vrei de la el? Iubire sau plata zilnica a cafelei, 100 de trandafiri la usa si cate o bijuterie din cand in cand? Daca le poti avea pe amandoua, bravo tie. Daca nu, de ce dracu sa dai cu picioru la un tip dragut dar cu un buget mediu sau scazut si sa alegi un mos slinos cu milioare de euro? Chiar atat de superficiale suntem noi fetele?
Ok, la prima intalnire e normal ca baiatu sa plateasca. Nu e neapart un mod de a te da mare, ci mai mult un gest de politete. Dar asta nu inseamna ca e obligat sa plateasca totul pe unde mergeti. Nu suntem in stare sa ne cumparam un suc, dar putem sa dam sute de mii pe farduri, hm? Si in plus, asta nu reprezinta nimic. Ramai cu ceva ca ti-a luat un suc? Nu! Deci mai bine iti ia ceva simbolic. O mica atentie acolo. Chiar si o ciocolata e mai buna!
Si de ce sa ne gasim mosi cu bani? In primul rand, nu vad sensul in a-ti gasi un tip cu mult mai in varsta, gen 20 de ani (sau mai mult). Da stiu, tipii mai in varsta sunt mai maturi bla bla. Pe dracu maturitate daca umbla cu pustoaice. Poate nici astia de varsta noastra nu sunt prea maturi, dar ei mai au timp sa-si revina. Cat despre mosi, mai trebuie sa spun ceva? La cat mai mult V, fetelor...
In concluzie, nu mai fiti atat de sclifosite si materialiste si incercati sa stati pe picioarele voastre. Terminati o facultate, gasiti-va un loc de munca bine-platit si puteti sa va luati tot ce va doriti. Nu sa va distrugeti viata legandu-va de un barbat, sau mai bine zis, de banii lui. Si poate va gasiti si iubirea adevarata asa, cine stie...

Frumos.

Sambata am avut prima mea sedinta foto. Am castigat un concurs si astfel m-am intalnit cu Crina Barsan si am discutat despre sedinta foto. Iar sambata a inceput distractia. Frig, rochie, chitara, Lipscani (daramat), violare de proprietate privata si o masinuta Volkswagen Beetle. Niste poze minunate! La fel si fotograful...
Ce m-a facut sa scriu postul asta nu e neaparat dorinta de a ma da mare cu minunatele poze, ci de a evidentia un lucru care mi-a venit in minte cand am urcat in metrou. Ma uitam in jur si vedeam numai oameni frumosi. Diferiti in felul lor, dar frumosi. De ce nu pot avea si ei o sedinta foto? De ce nu pot si ei sa isi pastreze vesnic frumusetea prin cateva poze minunate? Universul n-are logica.
Si uite si fotografiile:

Complimente.

"Esti frumoasa..."
Cum primesti complimentul asta? Cei mai normali raspund pur si simplu "mersi" si zambesc.
O extrema e reprezentata de oamenii care raspund cu "da, stiu!". Acestia mi se par foarte plini de ei. Este un compliment, nu un premiu. De obicei oamenii de genul asta nu mai primesc si a 2-a oara un compliment.
Cealalta extrema e aceea cu "eh, arat bine pe naiba! uite cat m-am ingrasat!!!". Chiar nu intereseaza pe nimeni ca te-ai ingrasat. Omul acela a vrut sa-ti faca un compliment, ia-l ca atare si nu mai face pe ultra-modesta.
Unele complimente sunt sincere, alte nu. Rectific, majoritatea nu. Sau sunt aruncate doar asa in fuga, sa se schimbe subiectul. Sau sa pupe in fund pe cineva. "Pupincuristi".
Si pana la urma, cum putem sa acceptam frumos in compliment? Si trebuie sa facem la randul nostru alt compliment? Chiar atat de trista a ajuns lumea asta?

ps: la revedere anonimilor...acum daca vreti sa dati coment, va semnati!

Hei, ce faci? Bine, tu?

Cand te intalnesti cu cineva pe strada, cand raspunzi la telefon, sau doar cand ai chef sa vorbesti cu cineva, este folosita intrebarea 'ce faci?'. Evident ca nimanui nu-i pasa ce faci. Pur si simplu pune intrebarea din politete. Ca dup-aia sa ajunga unde vroia. Nu trebuie sa-i explici exact ce faci in momentul ala. Zici 'bine' si e de ajuns. Daca chiar ii pasa ce faci te intreaba cum a fost ziua ta. In rest, chiar nu-i pasa nimanui ce mesteresti tu in momentul acela. Si nici tie nu-ti pasa de ce face persoana pe care, la randul tau, o intrebi...

Word of the day.

Te-ai trezit vreodata dimineata cu un cuvant in minte? Unul singur care se repeta din cand in cand in creierul tau? Eu mai am momente ca astea. De exemplu in dimineata asta aveam in minte cuvantul Kretzulescu. De unde pana unde, n-am habar. In alta zi am repetat incontinuu cuvantul vociferat. Nici nu exista, dar pentru mine suna bine. Tu ce cuvant ai in minte azi?

Ce faci, pisi?

Oamenii se inmultesc. Si pentru a ajunge sa se inmulteasca, trebuie sa se cunoasca mai intai. Si de aici vine flirtatul.
Se zice ca e mai greu sa flirtezi cu o fata decat cu un baiat. Eu cred ca e exact invers! O fata isi da seama instant de intentiile unui baiat. Un baiat nu acorda atentie detaliilor. Daca te duci la o fata si ii zici 'buna..' iar in urmatoarele 5 secunde nu face o mutra de dezgust sau iti zice 'pa', inseamna ca ai o sansa. Daca se intampla contrar, nu merita sa mai incerci. Chiar n-ai nicio sansa. Si deja devii dubios. Daca incepeti sa vorbiti, totul vine de la sine. Si abia la sfarsit ii poti cere un numar sau un id de mess (mai nou, contul de facebook).
Ei bine, la baieti e altfel. Daca nu ii pui piedica sau ii spui prietenului lui ca-l placi, el nu se prinde de nimic. Degeaba incercam noi fetele sa fim subtile, sa zambim, sa ne uitam intens in ochii lui, el n-o sa-si dea seama ca suntem interesate. Evident ca exista posibilitatea ca sa nu ne placa. Atunci stim noi cum facem sa fim placute, doar suntem fete. Cum spuneam, este mult mai complicat cand vine vorba de baieti.
Si da, fara replici gen 'ce faci, pisi?', 'vai ce frumoasa esti', 'cum te cheama, frumoaso?', 'te cunosc de undeva?'. Te face sa pari inapoiat mintal sau lovit la cap, sincer.
Flirtatul este interesant, mai da culoare vietii, mai schimba putin atmosfera. Dar sa nu uitam ca prea mult strica, deci trebuie sa ne gasim si putina stabilitate din cand in cand...

Asa cum esti tu.

Ceva ce urasc mai mult decat gandacii de bucatarie sunt generalizarile. Blondele sunt proaste, ardelenii sunt inceti, rusii sunt alcoolici, negrii sunt mari cantareti, rockerii sunt jegosi si asa mai departe. Urasc cand oamenii sunt bagati in aceeasi oala. Nu, nu toate blondele sunt proaste, nu toti ardelenii sunt inceti si nu toti oamenii sunt nebuni. Un om este cumva. Nu e la fel ca toti ceilalti datoritata unor generalizari facute la randul lor de niste oameni. Toti suntem diferiti. Toti avem calitati si defecte diferite. Da, spui un banc despre blonde ca sa mai destinzi atmosfera. Dar cand gluma se-ngroasa si chiar ajungi sa crezi in generalizarile astea, esti idiot. Si asta nu e o generalizare, e un fapt real.

So why destroy our time?

Ai simtit vreodata ca-ti pierzi concentrarea? Ca pur si simplu nu mai poti fii atent la un lucru mai mult de 5 secunde? Ca nimic nu te mai impresioneaza? Ca totul te plictiseste? Esti rabdator, dar de fapt nu esti. Cum sa faci sa te uiti la un film mai mult de 10 minute sau sa fii fascinat de un lucru mai mult de o zi? Eu cam asa ma simt in ultima vreme...

Viseaza.

Uneori e frumos sa visezi cu ochii deschisi. Sa simti totul. Sa vezi lumea in culori. Nu trebuie sa fii indragostit. Trebuie doar sa traiesti momentul. Sa uiti de ratiune si sa lasi mintea sa fuga. Sa treci prin viata ca printr-un vis. Totul e frumos. Fiecare obiect are ceva special. Fiecare persoana are ceva special. Nimic nu se opreste. Nimic nu sta in loc. Esti doar tu. Un visator.

8 martie.

E ziua femeii. Sau a mamei. In orice caz, e ziua in care trebuie sa oferi o floare. Suntem rele, egoiste, agitate, va chinuim la culme, va facem sa va doriti moartea, dar totusi, ne iubiti. Si de-asta merita ca azi sa oferi o floare sexului frumos. La multi ani, fetelor.

Pe mess.

Pe la inceputul secolului XXI, cand internetul a inflorit si in tara noastra neinteresanta, a aparut mess-ul. Nu cuvantul 'mess' din limba engleza, ci Yahoo Messanger. La revedere mIRC, bine-ai venit mess. Si astfel s-a dezvoltat (si mai mult) comunicarea.
Acum nu prea am chef sa scriu despre evolutia mass-urilor, schimburilor de lista si alte tampenii de genu. Vreau sa descriu oamenii (mai mult tinerii) care stau pe mess. Pe categorii:
-cei care n-au habar ce e ala mess-ul (desi nu cred ca mai exista tineri care sa nu fi auzit macar odata de mess)
-cei care nu stau pe mess, dar isi verifica mailul
-cei care zic ca nu stau pe mess, dar sunt non-stop pe invisible
-cei care intra doar pentru a comunica treburi de lucru/scoala sau sa-si faca publicitate la site/firma/etc.
-cei care au iubit/iubita la distanta
-cei care n-au habar de ce mai stau online
-cei care se pun online si apoi merg sa-si faca treburile, revenind doar cand aud sunetul unui mesaj nou
-cei care sunt non-stop online, dar Idle (in categoria asta intra si cei care lasa mess-ul deschis noaptea)
-cei care erau obsedati de mess, dar au descoperit Facebook-ul

Tu in ce categorie te incadrezi?

Ce mananci?

Fiind crescuta de niste parinti obsedati de ideea de 'a manca sanatos' mi-am inventat un mod propriu de a lua masa. Si acum ca sunt studenta si trebuie sa-mi pun singura de mancare (nu am zis ca si fac mancarea), am un stil aparte, probabil diferit de al oamenilor normali, de a face asta. La categoria mancare, eu ador diversitatea. Deci pe masa mea minuscula din bucatarie trebuie sa existe:
-ceva verdeata (salata verde, castraveti murati, varza) sau legume (castraveti, rosii, porumb, NU ardei)
-ceva lactate (branza, cascaval, branza topita, smantana)
-ceva carne (de la sunca presata si chiftele la friptura)
-ceva de baut (de preferat apa)
In mod obligatoriu dupa masa trebuie sa fie ceva dulce. Altfel imi scade glicemia. Sau ceva de genu asta.
Deci eu mananc cate putin din toate acestea la o masa. Si nu, nu ajung o balena. Tind chiar sa cred ca mananc foarte sanatos. Ciudat, dar sanatos.
Ah si inca o chestie. De cand am ajuns in Bucuresti (5 luni) NU am mancat nici macar o Shaorma. Am fost ispitita de 2 ori de McDonalds si Burger King. Mai gatesc si eu de cateva ori pe saptamana, dar tot pachetele de la mami sunt Dumnezeu...

Lucruri ce nu ar trebui să existe.

Am primit leapsa de la Dush Rece si o sa incep sa enumar cateva chestii ce nu ar trebui sa-si inceteze existenta...cat mai curand!
-gropile pline de zapada topita ('balega') de la trecerile de pietoni
-cersetorii din metrou, inclusiv aia care ne 'fascineaza' cu talentul lor de a canta sau dracu mai stie ce
-porumbeii (nu suport porumbeii)
-autocarele!!!
-oamenii de pe strada care incearca sa te convinga sa cumperi ceva strigand 'hai domnisoara, pofesti o pereche de sosete noi noute? 3 la 10lei!'
-conserva aia numita metrou (alea vechi pline de graffiti)
-'pitzipoancele', care sunt proaste si nici macar nu-si dau seama de asta
-ziua barbatului (n-aveti ciclu si nu treceti prin chinul nasterii, deci nu va mai plangeti atata)
-trezitul dimineata devreme
-carnea de iepure si miel (este un iepuras, for the love of god!)

Postez, deci exist!

N-am mai postat de ceva vreme. Si nu pentru ca n-am inspiratie. N-am timp! M-am intors in Bucuresti, orasul ala de care va povesteam unde totul este intr-o continua schimbare si intr-o continua agitatie. Si nu exagerez. Ieri dimineata cand am intrat in metrou nu ningea si cand am iesit era totul alb. Nuuu, nu e nimic ciudat in asta.
Sa nu mai vorbesc de faptul ca o sa avem zapada in martie. Eu traiesc cu ideea ca o sa se schimbe anotimpurile. Iarna o sa inceapa in ianuarie si-o sa se termine in martie si vara o sa fie din iulie pana in septembrie. Restul anotimpurilor sunt neimportante.
Cel mai mult ma amuza cum se uita cainii la noi cand alunecam pe gheata. Au o expresie de genul 'ce idioti sunt si oamenii astia...daca ar incerca si ei sa mearga in 4 labe n-ar mai aluneca asa!'. Poate au dreptate totusi.
Si totusi, nu cred c-o sa iubesc vreodata atat de mult metroul cum il iubesc acum, pe zapada. Cand iesi de sub plapuma pufoasa si dai de cele minus 10 de grade sau cat o fi dimineata afara, nu cred ca e ceva mai minunat decat metroul. Nice and cosy. Dar e si o parte proasta: trebuie sa iesi din el la un moment dat.
Da, asta e o postare 'random'. Sa se vada ca mai exist.

Femeia perfecta.

Se trezeste devreme dimineata. Face micul-dejun, il trezeste si pe el, ii pregateste hainele si cafeaua si are timp si sa se aranjeze. Se imbraca elegant, dar nu intr-un mod atragator. Doar merge la serviciu. Are un loc de munca foarte bine platit. Dupa cele 8 ore de serviciu nu este obosita. Se intoarce acasa si nu are toane (nici macar daca e in acea persioada a lunii). Pregateste masa, face curat si are chef si de putina 'distractie'.
Nu se plange de nimic si nu povesteste cum a fost ziua ei. Este afectuoasa doar cand are el chef. Daca e intrebata nu raspunde cu o intrebare. Nu vrea sa i se spuna in fiecare minut ca e iubita. Nu cere nici macar un 'multumesc' pentru eforturile sale. Tace si zambeste.
Ca infatisare este exact cum trebuie. Sani destul de mari, fund bombat si abdomen plat. Pielea este fina si nu necesita sa fie zidita cu fond de ten. Fardurile exista, dar cu o tena naturala. Exact cum isi doreste el.
Nu cheltuie multi bani pe haine. Sau pantofi cu toc. Nu merge la masaj sau la sala. Isi pastreaza silueta alergand in parc. Il lasa pe el sa stea cat vrea la televizor sau la laptop. Nu-i reproseaza ca bea prea mult alcool. Sau ca nu petrece deloc timp cu ea. Nu-l intreaba la ce ora ajunge acasa. Nu-l suspecteaza ca o inseala. Si chiar daca e inselata, nu face crize de nervi. Nu-i cere sa-i cunoasca parintii. Sau sa fie de treaba cu prietenele ei. Care sunt niste scorpii, evident. Nu-i cere nici macar sa-si aminteasca de aniversarea lor. Sau sa vina cu vreun cadou de Valentine's Day sau de Craciun.
Nu, nu este o femeie fara personalitate. Este femeia perfecta. Cadou pentru voi de Valentine's Day!

NU interziceti camparea pe plaja in Vama Veche!

Acum o saptamana vorbeam cu niste prieteni sa mergem de 1 mai in Vama cu cortul. Mi s-a parut geniala ideea, avand in vedere ca n-am fost niciodata cu cortul in Vama. Da, am fost in Vama. Merg de 3-4 ani in Vama. Dar prietena mea cea mai buna locuieste in Mangalia si mereu cand merg la mare am unde sa stau. Evident ca am sunat-o si pe ea sa-i spun de ideea geniala. Si mi-a taiat tot elanul zicandu-mi ca s-a dat o lege prin care nu mai avem voie sa stam cu corturile pe plaja...in Vama! Ce porcarie! Initial mi s-a parut imposibil, poate o gluma proasta sau ceva de genul. Dar chiar nu e o gluma.
Azi am vazut pe Facebook o petitie. NU interziceti camparea pe plaja in Vama Veche. Nu stiu cat de valoroasa este aceasta petitie sau cat de mult va influenta parlamentarii idioti. Stiu doar ca vor fi multi tineri (si nu numai) care se vor revolta de 1 mai in Vama daca va fi cu adevarat impusa aceasta lege. Sa nu uitam ca Vama este pentru oameni cu personalitate, care vor sa se distreze la mare, nu doar sa vina sa-si faca un bronz uniform, sa bea cocktailuri fara alcool sub o umbreluta roz si sa stea la un hotel de 5+1 stele. Nu sunt cel mai bun exemplu de om care sa povesteasca cum e sa stai cu cortul in Vama, dar chiar vreau sa sustin aceasta cauza. Vama Veche este minunata din toate punctele de vedere si nu ar trebui sa fie schimbata in niciun fel!

Acum 20 de ani.

1991. Anul in care s-a nascut generatia mea. Pare putin de atunci. Dar chiar sunt 20 de ani.
In 2001 cand spuneam acum 20 de ani ne refeream la perioada comunista. Acum vorbim despre anii '90. Evident ca nu ne amintim prea multe din acea perioada a vietii, dar ne amintim indeajuns incat sa povestim noilor generatii sau viitoarelor odrasle.
Acum 20 de ani eram copii. Nu aveam prea multe alternative. Ascultam casete la casetofon. Sau discuri din-acelea mari. Radio-ul era la moda. Erau si foarte multe televizoare alb-negru. Abia apareau televizoarele color. Calculatoarele erau Pentium 1 si 2. Windows 95 sau 98. Jocuri precum Solitaire, Minsweeper, Dina, Doom si Spider. Dischete. Telefoanele mobile au aparut la sfarsitul anilor '90. Si aratau ca o caramida.
Ieseam cu totii afara si ne jucam. Saream coarda, desenam cu creta pe strada si ne urcam pe bara unde se bateau covoare. Aveam role cu 4 roti. Rontaiam acadele Chupa Chups. Guma de mestecat era absolut necesara. Dar nu asta de acum care iti face gura sa nu mai puta. Aia careia i se ducea gustul instant si mestecai cauciuc, incercand sa faci baloane cat mai mari. Se spargeau si aveam toata fata plina de guma de mestecat. Aveam papusi Cindy. Nu faceau decat sa ridice mainile in sus si sa stea in fund, dar erau minunate. Le faceam haine si le taiam parul scurt. Papusile Barbie erau o raritate. Ele puteau sa-si indoaie genunchii si coatele. Faceam de 10 ori un puzzle. Cand a aparut McDonald's a fost raiul pe pamant. Cu toate astea, ne distram din orice.
Mergeam la mare cu parintii si ne faceam poze cu aparat cu film. Mergeam si scoteam poze si le puneam in albume. Cumparam vederi de pe plaja si trimiteam rudelor. Ajungeau dupa ce veneam noi acasa, dar erau un gest frumos. Cumparam cartele sa ne sunam prietenii. Costau mult si tineau putin. Nici telefonul fix nu era prea ieftin. Internetul nici nu exista. O multime de lucruri s-au schimbat.
Zilele acestea m-am intors acasa si mi-am amintit de multe lucruri din copilarie. Am zis sa le scriu pe blog in caz ca o sa am Alzheimer si-o sa incep sa uit putin cate putin. Sau le-am scris doar pentru ca asa am avut chef. Oricum, daca vreti, puteti sa povestiti si voi ce va amintiti din copilarie. Adica de acum 20 de ani.

TV

Nu ma mai uit la televizor. Da, stiu, nu va socheaza cu nimic. Si stiu si de ce. Televizor a devenit un cacat, nu-mi scuz limbajul. Stiri numai cu violuri si oameni morti, emisiuni cu oameni tampiti si filme care le repeta la infinit. Nu am televizor la Bucuresti, dar nici ca vreau. Cand merg acasa si ma uit la unul din cele 4 televizoare din casa ma plictisesc in 5 minute. Este o pierdere de timp si curent electric.
Prima data am avut televizor cand m-am mutat in oras, la 4 ani. Era minunat. Evident ca ma uitam NUMAI la Cartoon Network. Desene animate in engleza. Copilarie adevarata, ce dracu. Intr-un final a aparut si FoxKids. Era in romana, dar erau desene animate dragute si acolo. Minimax mi s-a parut dintotdeauna pentru copii retarzi. Ca emisiuni aveam Vacanta Mare, Vrei sa fii miliardar? si Surprize Surprize. Mai erau serialul La bloc si faimosul Big Brother. Cronica Carcotasilor era amuzanta. Am descoperit MTV si Atomic. Nu aveam Taraf, OTV sau Kanal D care sa ne distruga neuronul. Aveam insa HBO. Cand a aparut prima data HBO repetau aceleasi filme odata la 2-3 zile. Si imi placea sa le revad. Adoram cuvantul premiera.
Nu aveam decat 2-3 reviste cu program tv. Ma uitam pe teletext ca sa vad ce incepe. Asteptam fiecare film cu sufletul la gura. Apoi au aparut telenovelele pe Acasa. Prima prostie a televiziunii. Si au urmat prostiile. Asa s-a ajuns la televiziunea de cacat din ziua de azi.
Singurele chestii la care ma mai uit acum cand ajung acasa sunt Razvan si Dani, Apropo Tv si stirile de pe Realitatea Tv, dar s-au cam tampit si astea. Televizorul e de cacat. Prefer sa ascult Radio Guerrilla.

Copil.

Mi-am recitit postarile mai vechi. Doamne, ce copil eram. Eram foarte diferita acum 3 ani si ceva. Gandeam, dar preferam sa visez. Preferam starea aceea de visare continua. Visam, speram, simteam. Vechiile mele postari arata ca aveam ceva de spus si ca era destul de important, dar nu prea stateam sa rotunjesc cuvintele, sa fac totul sa sune mai bine. Pur si simplu spuneam ce-mi venea prima data in minte. Am mai observat si ca mentionam de multe ori faptul ca blogul e facut mai mult pentru mine. Da, am facut blogul ca scriu ce-mi place. Sa-mi amintesc de mine de atunci. Eram doar un copil intr-un oras mic si trist. Ma faceau fericita cele mai mici lucruri. Filmele imi aduceau zambetul pe buze. M-am maturizat treptat, dar nu m-am schimbat complet. Lucururile marunte inca ma fac fericita. Filmele tot imi aduc un zambet catusi de mic. Dar nu mai gandesc ca atunci. Vad lucrurile mai altfel. Iar viata mea este intr-o continua schimbare...

Lene.

Ati avut vreodata momente cand va e lene, dar LENE, sa faceti ceva? Si nu ma refer la lene d-aia de zacut in pat ca o leguma pana ti se atrofiaza creierul, ci la lene d-aia cand stii ca trebuie sa faci ceva dar n-ai chef sa incepi. Si nu, nu ma refer la invatat (bastards!). Daca nu stiti despre ce vorbesc, nu va mai chinuiti sa cititi cele ce urmeaza. Daca ma intelegeti, orice exemplu inflorit din mintea voastra diabolica e binevenit.

Mi-e lene sa ma spal pe cap. Cand vine vorba de spalat pe cap zici ca trebuie sa invat 500 de pagini pentru un examen. Mi-e lene sa ma duc sa stau 10 minute in dus si sa imi spal parul. Nu, n-am un par jegos, slinos, nespalat de sute de ani, pur si simplu mi-e lene sa fac drumul imens de la bucatarie la baie. Zic (dimineata) la ora 12 ca fac baie pe cap si ajung sa fac seara pe la 10-11. Si nu exagerez.

Mi-e lene sa-mi sterg unghiile. Evident ca, la fel ca toate femeile, imi place sa-mi fac unghiile in mii de culori. Dar nu si sa le sterg. Le fac frumoase, se mentin asa o zi maxim, apoi le rod incontinuu si le mai tin inca 3 zile pana se duce jumate din oja. Intr-un final ma pun la un film si le sterg cu acetona. In caz contrar, le mai tin inca 3 zile asa.

Mi-e lene sa ma duc sa cumpar paine. Voi stiti cat de oribil e sa iesi din caldura casei tale minunate la -100 de grade pentru o amarata de paine? Chiar daca magazinul este la 10 metrii distanta de bloc. Tot frig e.

Mi-e lene sa imi fac abonament la metrou. Cozile sunt infernale, tipele care vand sunt niste scorpii nehalite si mai trebuie sa dau si bani pentru asta. Mdeah, las ca nu ies nici azi din casa ca sa nu trebuiasca sa-mi fac abonament.

Mi-e lene sa spal aragazul. E si maine o zi.

Mi-e lene sa citesc bloguri cu postari prea lungi. Decat daca stiu ca persoana aia scrie bine si merita sa citesc. De ce sa pierd 10 minute valoroase din viata pentru o porcarie?

Daca imi mai amintesc chestii o sa adaug pe parcurs. Acum ma duc sa ma spal pe cap. Da, o sa ajung pana la baie! N-aveti pic de incredere...

Vecini.

E 10:10. Seara. Cafea si seminte. Da, cafea! Ar trebui sa invat pentru examenul de miercuri, dar profa noastra e atat de senila incat nu inteleg nimic nici de pe cursuri nici din cartea ei. Si cica e literatura engleza si ar trebui sa fie frumoasa. Pe dracu. In fine. M-am plictisit de invatat si m-am apucat sa citesc bloguri. Din blog in blog am dat peste cateva amuzate rau de tot. [Daca vreti sa cititi, in dreapta e Blogroll, enjoy.] Si mi-au dat o idee. Sa povestesc ceva amuzant din viata mea. Si ce ar fi mai amuzant decat doua prostituate care stau deasupra noastra?

Totul a inceput intr-o zi frumoasa de naiba mai stie ce era. Au inceput cu umblatul pe tocuri la 7 dimineata si la 1 noaptea. Si da, avem pereti foarte subtiri. Ne asteptam la un toc prin tavan sau ceva de genul. Si de acolo a pornit si ideea de prostituate. Probabil sunt doua studente la fel ca noi. Dar ne place sa le numim prostituate. Cum zicea si un prieten, trebuie sa-si plateasca si ele facultatea cumva. Ah da, am mentionat cumva rasul lor? Au un ras de ar putea sa se auda din Rahova pana in Obor fara probleme. Si e d-ala de zici ca scartaie o usa. Iar azi a fost cireasa de pe tort. Renoveaza casa! Si s-au auzit toata ziua voci de barbati, cateva lemne taiate, o bormasina si poate doua trei caramizi. Bine, exagerez. Era iadul deasupra noastra! Si colega mea vroia sa doarma. Eu am fost mai inteligenta si am stat sa invat. Totul s-a terminat pe la un 6-7 asa. Si in timp ce eu stateam si radeam cu lacrimi la postarile unor oameni geniali, vine colega mea de camera cu o privire de zici ca i-a murit pisica. 'Prostituatele asculta manele.' Super. Se auzeau manelele lor pana la noi. Probabil si ele zic de noi 'roacheritze proaste' ca ascultam Guerrilla. Dar totusi! Manele? Puteau si ele sa bage un house d-aia idiot care se repeta la infinit. Se potrivea cu tocurile lor.

Si acum ma duc la invatat. Sper sa li se rupa tocurile in timp ce danseaza pe manele. Prostituate proaste.



Nu, nu zic 'nipples are the world' cum intelegeam si eu. Zic 'nipples on the wall'. Da, stiu, si mai rau!

Nu am chef azi.

Totul e previzibil. Nimic in ziua de azi nu se mai intampla din senin. Oamenii simt nevoia sa planifice totul, nu mai vor sa faca nimic doar pentru ca pur si simplu simt ca trebuie sa faca asta. Nu, acum totul trebuie dezbatut si analizat si gandit in toate felurile. Lucurile facute pe moment sunt considerate de prost gust. Surprizele nu mai sunt deloc placute. Farmecul dispare pe zi ce trece. Si da, probabil o sa ziceti ca e din cauza Bucurestiului unde oamenii n-au timp de nimic. Dar n-are nicio legatura cu orasul sau tara din care esti. Oamenii pur si simplu nu mai vor sa faca nimic spectaculos. Ei vor doar o viata linistita, lipsita de orice lucru nou care ar putea sa le distruga linistea. De ce? De ce ai vrea sa traiesti o asemenea viata? De ce cand vrei sa faci ceva iesit din comun esti privit ca un ciudat? Cum ramane cu filmele unde oamenii se aruncau in piscina noaptea sau baiatul venea la fereastra fetei cu o chitara si incerca s-o castige printr-o melodie? Cum ramane cu melodiile care ne spun sa iubim, sa dansam si sa ne simtim bine? Nu trebuie sa fie totul previzibil. Nu trebuie sa avem o viata linistita. O sa avem destul timp sa ne odihnim la batranete, deci ar trebui sa ne traim tineretea cat mai mult posibil. Probabil am mai vorbit despre asta. Dar nu ma intereseaza. Pe zi ce trece vad ca oamenii sunt din ce in ce mai tristi si obositi si parca vor doar sa treaca timpul. Vreau sa cred in ceva dar parca tot universul imi spune 'n-are rost'. Chiar nu mai are rost?