Copil.

Mi-am recitit postarile mai vechi. Doamne, ce copil eram. Eram foarte diferita acum 3 ani si ceva. Gandeam, dar preferam sa visez. Preferam starea aceea de visare continua. Visam, speram, simteam. Vechiile mele postari arata ca aveam ceva de spus si ca era destul de important, dar nu prea stateam sa rotunjesc cuvintele, sa fac totul sa sune mai bine. Pur si simplu spuneam ce-mi venea prima data in minte. Am mai observat si ca mentionam de multe ori faptul ca blogul e facut mai mult pentru mine. Da, am facut blogul ca scriu ce-mi place. Sa-mi amintesc de mine de atunci. Eram doar un copil intr-un oras mic si trist. Ma faceau fericita cele mai mici lucruri. Filmele imi aduceau zambetul pe buze. M-am maturizat treptat, dar nu m-am schimbat complet. Lucururile marunte inca ma fac fericita. Filmele tot imi aduc un zambet catusi de mic. Dar nu mai gandesc ca atunci. Vad lucrurile mai altfel. Iar viata mea este intr-o continua schimbare...