Lucruri ce nu ar trebui să existe.

Am primit leapsa de la Dush Rece si o sa incep sa enumar cateva chestii ce nu ar trebui sa-si inceteze existenta...cat mai curand!
-gropile pline de zapada topita ('balega') de la trecerile de pietoni
-cersetorii din metrou, inclusiv aia care ne 'fascineaza' cu talentul lor de a canta sau dracu mai stie ce
-porumbeii (nu suport porumbeii)
-autocarele!!!
-oamenii de pe strada care incearca sa te convinga sa cumperi ceva strigand 'hai domnisoara, pofesti o pereche de sosete noi noute? 3 la 10lei!'
-conserva aia numita metrou (alea vechi pline de graffiti)
-'pitzipoancele', care sunt proaste si nici macar nu-si dau seama de asta
-ziua barbatului (n-aveti ciclu si nu treceti prin chinul nasterii, deci nu va mai plangeti atata)
-trezitul dimineata devreme
-carnea de iepure si miel (este un iepuras, for the love of god!)

Postez, deci exist!

N-am mai postat de ceva vreme. Si nu pentru ca n-am inspiratie. N-am timp! M-am intors in Bucuresti, orasul ala de care va povesteam unde totul este intr-o continua schimbare si intr-o continua agitatie. Si nu exagerez. Ieri dimineata cand am intrat in metrou nu ningea si cand am iesit era totul alb. Nuuu, nu e nimic ciudat in asta.
Sa nu mai vorbesc de faptul ca o sa avem zapada in martie. Eu traiesc cu ideea ca o sa se schimbe anotimpurile. Iarna o sa inceapa in ianuarie si-o sa se termine in martie si vara o sa fie din iulie pana in septembrie. Restul anotimpurilor sunt neimportante.
Cel mai mult ma amuza cum se uita cainii la noi cand alunecam pe gheata. Au o expresie de genul 'ce idioti sunt si oamenii astia...daca ar incerca si ei sa mearga in 4 labe n-ar mai aluneca asa!'. Poate au dreptate totusi.
Si totusi, nu cred c-o sa iubesc vreodata atat de mult metroul cum il iubesc acum, pe zapada. Cand iesi de sub plapuma pufoasa si dai de cele minus 10 de grade sau cat o fi dimineata afara, nu cred ca e ceva mai minunat decat metroul. Nice and cosy. Dar e si o parte proasta: trebuie sa iesi din el la un moment dat.
Da, asta e o postare 'random'. Sa se vada ca mai exist.

Femeia perfecta.

Se trezeste devreme dimineata. Face micul-dejun, il trezeste si pe el, ii pregateste hainele si cafeaua si are timp si sa se aranjeze. Se imbraca elegant, dar nu intr-un mod atragator. Doar merge la serviciu. Are un loc de munca foarte bine platit. Dupa cele 8 ore de serviciu nu este obosita. Se intoarce acasa si nu are toane (nici macar daca e in acea persioada a lunii). Pregateste masa, face curat si are chef si de putina 'distractie'.
Nu se plange de nimic si nu povesteste cum a fost ziua ei. Este afectuoasa doar cand are el chef. Daca e intrebata nu raspunde cu o intrebare. Nu vrea sa i se spuna in fiecare minut ca e iubita. Nu cere nici macar un 'multumesc' pentru eforturile sale. Tace si zambeste.
Ca infatisare este exact cum trebuie. Sani destul de mari, fund bombat si abdomen plat. Pielea este fina si nu necesita sa fie zidita cu fond de ten. Fardurile exista, dar cu o tena naturala. Exact cum isi doreste el.
Nu cheltuie multi bani pe haine. Sau pantofi cu toc. Nu merge la masaj sau la sala. Isi pastreaza silueta alergand in parc. Il lasa pe el sa stea cat vrea la televizor sau la laptop. Nu-i reproseaza ca bea prea mult alcool. Sau ca nu petrece deloc timp cu ea. Nu-l intreaba la ce ora ajunge acasa. Nu-l suspecteaza ca o inseala. Si chiar daca e inselata, nu face crize de nervi. Nu-i cere sa-i cunoasca parintii. Sau sa fie de treaba cu prietenele ei. Care sunt niste scorpii, evident. Nu-i cere nici macar sa-si aminteasca de aniversarea lor. Sau sa vina cu vreun cadou de Valentine's Day sau de Craciun.
Nu, nu este o femeie fara personalitate. Este femeia perfecta. Cadou pentru voi de Valentine's Day!

NU interziceti camparea pe plaja in Vama Veche!

Acum o saptamana vorbeam cu niste prieteni sa mergem de 1 mai in Vama cu cortul. Mi s-a parut geniala ideea, avand in vedere ca n-am fost niciodata cu cortul in Vama. Da, am fost in Vama. Merg de 3-4 ani in Vama. Dar prietena mea cea mai buna locuieste in Mangalia si mereu cand merg la mare am unde sa stau. Evident ca am sunat-o si pe ea sa-i spun de ideea geniala. Si mi-a taiat tot elanul zicandu-mi ca s-a dat o lege prin care nu mai avem voie sa stam cu corturile pe plaja...in Vama! Ce porcarie! Initial mi s-a parut imposibil, poate o gluma proasta sau ceva de genul. Dar chiar nu e o gluma.
Azi am vazut pe Facebook o petitie. NU interziceti camparea pe plaja in Vama Veche. Nu stiu cat de valoroasa este aceasta petitie sau cat de mult va influenta parlamentarii idioti. Stiu doar ca vor fi multi tineri (si nu numai) care se vor revolta de 1 mai in Vama daca va fi cu adevarat impusa aceasta lege. Sa nu uitam ca Vama este pentru oameni cu personalitate, care vor sa se distreze la mare, nu doar sa vina sa-si faca un bronz uniform, sa bea cocktailuri fara alcool sub o umbreluta roz si sa stea la un hotel de 5+1 stele. Nu sunt cel mai bun exemplu de om care sa povesteasca cum e sa stai cu cortul in Vama, dar chiar vreau sa sustin aceasta cauza. Vama Veche este minunata din toate punctele de vedere si nu ar trebui sa fie schimbata in niciun fel!

Acum 20 de ani.

1991. Anul in care s-a nascut generatia mea. Pare putin de atunci. Dar chiar sunt 20 de ani.
In 2001 cand spuneam acum 20 de ani ne refeream la perioada comunista. Acum vorbim despre anii '90. Evident ca nu ne amintim prea multe din acea perioada a vietii, dar ne amintim indeajuns incat sa povestim noilor generatii sau viitoarelor odrasle.
Acum 20 de ani eram copii. Nu aveam prea multe alternative. Ascultam casete la casetofon. Sau discuri din-acelea mari. Radio-ul era la moda. Erau si foarte multe televizoare alb-negru. Abia apareau televizoarele color. Calculatoarele erau Pentium 1 si 2. Windows 95 sau 98. Jocuri precum Solitaire, Minsweeper, Dina, Doom si Spider. Dischete. Telefoanele mobile au aparut la sfarsitul anilor '90. Si aratau ca o caramida.
Ieseam cu totii afara si ne jucam. Saream coarda, desenam cu creta pe strada si ne urcam pe bara unde se bateau covoare. Aveam role cu 4 roti. Rontaiam acadele Chupa Chups. Guma de mestecat era absolut necesara. Dar nu asta de acum care iti face gura sa nu mai puta. Aia careia i se ducea gustul instant si mestecai cauciuc, incercand sa faci baloane cat mai mari. Se spargeau si aveam toata fata plina de guma de mestecat. Aveam papusi Cindy. Nu faceau decat sa ridice mainile in sus si sa stea in fund, dar erau minunate. Le faceam haine si le taiam parul scurt. Papusile Barbie erau o raritate. Ele puteau sa-si indoaie genunchii si coatele. Faceam de 10 ori un puzzle. Cand a aparut McDonald's a fost raiul pe pamant. Cu toate astea, ne distram din orice.
Mergeam la mare cu parintii si ne faceam poze cu aparat cu film. Mergeam si scoteam poze si le puneam in albume. Cumparam vederi de pe plaja si trimiteam rudelor. Ajungeau dupa ce veneam noi acasa, dar erau un gest frumos. Cumparam cartele sa ne sunam prietenii. Costau mult si tineau putin. Nici telefonul fix nu era prea ieftin. Internetul nici nu exista. O multime de lucruri s-au schimbat.
Zilele acestea m-am intors acasa si mi-am amintit de multe lucruri din copilarie. Am zis sa le scriu pe blog in caz ca o sa am Alzheimer si-o sa incep sa uit putin cate putin. Sau le-am scris doar pentru ca asa am avut chef. Oricum, daca vreti, puteti sa povestiti si voi ce va amintiti din copilarie. Adica de acum 20 de ani.

TV

Nu ma mai uit la televizor. Da, stiu, nu va socheaza cu nimic. Si stiu si de ce. Televizor a devenit un cacat, nu-mi scuz limbajul. Stiri numai cu violuri si oameni morti, emisiuni cu oameni tampiti si filme care le repeta la infinit. Nu am televizor la Bucuresti, dar nici ca vreau. Cand merg acasa si ma uit la unul din cele 4 televizoare din casa ma plictisesc in 5 minute. Este o pierdere de timp si curent electric.
Prima data am avut televizor cand m-am mutat in oras, la 4 ani. Era minunat. Evident ca ma uitam NUMAI la Cartoon Network. Desene animate in engleza. Copilarie adevarata, ce dracu. Intr-un final a aparut si FoxKids. Era in romana, dar erau desene animate dragute si acolo. Minimax mi s-a parut dintotdeauna pentru copii retarzi. Ca emisiuni aveam Vacanta Mare, Vrei sa fii miliardar? si Surprize Surprize. Mai erau serialul La bloc si faimosul Big Brother. Cronica Carcotasilor era amuzanta. Am descoperit MTV si Atomic. Nu aveam Taraf, OTV sau Kanal D care sa ne distruga neuronul. Aveam insa HBO. Cand a aparut prima data HBO repetau aceleasi filme odata la 2-3 zile. Si imi placea sa le revad. Adoram cuvantul premiera.
Nu aveam decat 2-3 reviste cu program tv. Ma uitam pe teletext ca sa vad ce incepe. Asteptam fiecare film cu sufletul la gura. Apoi au aparut telenovelele pe Acasa. Prima prostie a televiziunii. Si au urmat prostiile. Asa s-a ajuns la televiziunea de cacat din ziua de azi.
Singurele chestii la care ma mai uit acum cand ajung acasa sunt Razvan si Dani, Apropo Tv si stirile de pe Realitatea Tv, dar s-au cam tampit si astea. Televizorul e de cacat. Prefer sa ascult Radio Guerrilla.

Copil.

Mi-am recitit postarile mai vechi. Doamne, ce copil eram. Eram foarte diferita acum 3 ani si ceva. Gandeam, dar preferam sa visez. Preferam starea aceea de visare continua. Visam, speram, simteam. Vechiile mele postari arata ca aveam ceva de spus si ca era destul de important, dar nu prea stateam sa rotunjesc cuvintele, sa fac totul sa sune mai bine. Pur si simplu spuneam ce-mi venea prima data in minte. Am mai observat si ca mentionam de multe ori faptul ca blogul e facut mai mult pentru mine. Da, am facut blogul ca scriu ce-mi place. Sa-mi amintesc de mine de atunci. Eram doar un copil intr-un oras mic si trist. Ma faceau fericita cele mai mici lucruri. Filmele imi aduceau zambetul pe buze. M-am maturizat treptat, dar nu m-am schimbat complet. Lucururile marunte inca ma fac fericita. Filmele tot imi aduc un zambet catusi de mic. Dar nu mai gandesc ca atunci. Vad lucrurile mai altfel. Iar viata mea este intr-o continua schimbare...

Lene.

Ati avut vreodata momente cand va e lene, dar LENE, sa faceti ceva? Si nu ma refer la lene d-aia de zacut in pat ca o leguma pana ti se atrofiaza creierul, ci la lene d-aia cand stii ca trebuie sa faci ceva dar n-ai chef sa incepi. Si nu, nu ma refer la invatat (bastards!). Daca nu stiti despre ce vorbesc, nu va mai chinuiti sa cititi cele ce urmeaza. Daca ma intelegeti, orice exemplu inflorit din mintea voastra diabolica e binevenit.

Mi-e lene sa ma spal pe cap. Cand vine vorba de spalat pe cap zici ca trebuie sa invat 500 de pagini pentru un examen. Mi-e lene sa ma duc sa stau 10 minute in dus si sa imi spal parul. Nu, n-am un par jegos, slinos, nespalat de sute de ani, pur si simplu mi-e lene sa fac drumul imens de la bucatarie la baie. Zic (dimineata) la ora 12 ca fac baie pe cap si ajung sa fac seara pe la 10-11. Si nu exagerez.

Mi-e lene sa-mi sterg unghiile. Evident ca, la fel ca toate femeile, imi place sa-mi fac unghiile in mii de culori. Dar nu si sa le sterg. Le fac frumoase, se mentin asa o zi maxim, apoi le rod incontinuu si le mai tin inca 3 zile pana se duce jumate din oja. Intr-un final ma pun la un film si le sterg cu acetona. In caz contrar, le mai tin inca 3 zile asa.

Mi-e lene sa ma duc sa cumpar paine. Voi stiti cat de oribil e sa iesi din caldura casei tale minunate la -100 de grade pentru o amarata de paine? Chiar daca magazinul este la 10 metrii distanta de bloc. Tot frig e.

Mi-e lene sa imi fac abonament la metrou. Cozile sunt infernale, tipele care vand sunt niste scorpii nehalite si mai trebuie sa dau si bani pentru asta. Mdeah, las ca nu ies nici azi din casa ca sa nu trebuiasca sa-mi fac abonament.

Mi-e lene sa spal aragazul. E si maine o zi.

Mi-e lene sa citesc bloguri cu postari prea lungi. Decat daca stiu ca persoana aia scrie bine si merita sa citesc. De ce sa pierd 10 minute valoroase din viata pentru o porcarie?

Daca imi mai amintesc chestii o sa adaug pe parcurs. Acum ma duc sa ma spal pe cap. Da, o sa ajung pana la baie! N-aveti pic de incredere...