Relatiile din ziua de azi.

Cum se formeaza o relatie in ziua de azi? Se cunosc. Vorbesc. Gasesc lucruri in comun. Sau se contrazic. Se plac si vor sa mai discute din nou. Fac schimb de numere de telefon sau id-uri de mess. Vorbesc mai mult pe mess sau prin mesaje. Se reintalnesc. Vorbesc si mai mult. Ajung la un punct in care unu din ei vrea mai mult si isi face curaj. Ajung sa fie impreuna. Incep sa se vada zilnic, sa vorbeasca mai des, sa se cunoasca mai mult. Ea ii face cunostiinta cu prietenii ei. El ii face cunostiinta cu prietenii lui. Se duc unu la petrecerile altuia. Sunt impreuna peste tot. Sunt cuplul perfect. Sexul e minunat. Tin unul la celalalt. Se ataseaza unul de altul din ce in ce mai mult. Pana in acel moment in care sunt rostite cele 2 cuvinte care trec relatia la un alt nivel. Te iubesc. Totul este perfect. Toate problemele dispar si universul pare sa fie gol. Sunt doar ei doi. La unii euforia dureaza putin, la altii mult. S-apoi vin problemele. Intervine monotonia si obisnuinta. Dorinta de ceva nou. Certurile din nimicuri. Deja iubirea nu mai e indeajuns. Sexul nu mai ajuta. Se despart. Sufera. Trec peste sau raman cu gustul amar. Au impresia ca au vazut totul, ca lumea e impotriva lor, ca nu merita sa mai dai o sansa iubirii. Le e teama sa mai iubeasca din nou. Trece o vreme. Timpul vindeca totul. Si apoi incepe inca o relatie tipica zilelor noastre.

B is for Bucharest.

Totul este mai rapid in Bucuresti. Si nu ma refer numai la faptul ca nu ai timp. Tot ce se intampla in jurul nostru este intr-o miscare continua si care nu pare sa inceteze prea curand. Pot spune la modul cel mai serios ca mi s-au intamplat mai multe lucruri in ultima luna petrecuta in Bucuresti decat intr-un an petrecut in Valcea. De ce? N-am nici cea mai vaga idee. Poti sa nu faci nimic sau poti sa te agiti neincetat, tot vei avea parte de schimbari atata timp cat locuiesti in acest oras. Chiar si cea mai mica schimbare se poate aplifica de 10 ori. Ideea e sa nu lasi aceste schimbari sa te schimbe pe tine. Eu tind sa cred ca nu m-am schimbat deloc de cand am plecat de-acasa. Sunt la fel de vorbareata, de agitata, de panicata si pesimista cum eram acum o luna jumate. Am trecut prin multe si o sa trec in continuare, dar sper sa raman la fel. Sa nu-i sochez pe cei din jurul meu cu vreo schimbare brusca sau sa si plictisesc fiind aceeasi eu. Oricare din ele ar fi, eu sunt eu si voi ramane tot eu.
Si-acum sa vina partialele...m-am dat dracu! :))