It's not about the smile you wear but the way we make out.

Dupa cum banuiam, japoneza e grea! Like, foarte grea! Poate n-ar fi asa de grea, daca n-ar incerca profii din rasputeri s-o faca sa para grea. Adica, totusi, sa inveti 2 alfabete plus nu stiu cate cuvinte in 2 saptamani? Naspa. Macar la engleza nu e asa greu. Nu ca am stii noi prea mult, avand in vedere ca stam doar la o ora, ne trecem prezenti si apoi plecam. Ce-o sa mai plangem noi la examene, of of. Dar ce conteaza, viata de student e super! Am o clasa plina de nebuni si alcoolici, radem incontinuu la ore si nu intelegem nimic din ce spun profii. Pe bune. Chiar nu ma asteptam sa am colegi atat de plini de viata. :D

Saptamana asta am fost de 2 ori in Revenge, odata am prins si oferta cu 5ron orice bautura alcoolica[uhuuu], am dansat pana dimineata cand se deschidea metroul si am ajuns acasa teafara si neviolata. Desigur ca am prins si concertul Vita de Vie @ Club Cage [Despot are o voce geniala!!!] tot asa cu o oferta speciala de 10ron+bere gratis, si am stat si in primele randuri. Ce noroc! M-am plimbat neincetat prin acest oras care nu pare sa aiba cap sau coada. Totul e perfect, cu o mica exceptie. Banii. Vor fi mereu o problema, dar ma descurc...cred. :))

Bucuresti.

Am ajuns. In sfarsit! Astept momentul acesta de cel putin 2 ani si uite ca a venit. Da. M-am mutat in Bucuresti. Mai exact, intr-o garsoniera aflata la 5 minute de statia de metrou Lujerului, la 10 minute de mers pe jos pana la Plaza Mall si la 20 de minute de Cotroceni Mall. Suna bine, nu? Stau in camera cu o fosta colega de liceu, Ruka, studenta la drept, si cu care ma inteleg mai bine decat as fi crezut. Nu ne vedem noi foarte mult, dar cand ne vedem ne povestim uneia alteia ziua petrecuta.
Cat despre oras, e exact cum mi-am imaginat. Este aglomerat, gasesti tot ce vrei in el si cunosti oameni de absolut toate felurile. Ca sa te distrezi, iti trebuie bani si timp. In Bucuresti, minutele nu conteaza atat de mult. Daca spui ca ai o jumatate de ora pauza, asta nu inseamna ca poti face multe in acest interval de timp. Ideea e sa ai cateva ore la dispozitie! Cat despre bani, aici simti cu adevarat viata de student. Ai nevoie de bani pentru abonamentul de metrou, pentru mancare, pentru o cafea sau o narghilea pe Lipscani, pentru o bere in club, si poate pentru o iesire la cinema. Si uite asa te trezesti in 2 saptamani ca esti lefter.
Si totusi, am venit in Bucuresti cu un scop...facultate! Pana la facultate fac in jur de 30 de minute, iar cursuri am si dimineata si dup-amiaza. Deschiderea [4oct] a fost destul de draguta. A venit ambasadorul Japoniei sa ne vorbeasca, avand un traducator cu care facea 'inside jokes' si noi nu ne prindeam pt ca nu stiam o boaba de japoneza, si apoi au ramas doar profesorii care ne-au explicat orarul. Insa pentru orarul de engleza, nu aveam pe nimeni care sa ne explice. Super. Marti aveam cursuri de pedagogie si nu le-am facut, pentru ca era prima saptamana, dar tot am dat ture de oras ca sa iau mancarea trimisa prin autocar [vedeti cum e viata de student?] si sa vad cum rezolv cu taxa. Azi, miercuri, scria in orar ca avem cursurile de engleza, de la 14 la 20. Ajung acolo, incurc sala de curs, ajung eventual la sala potrivita, ca sa aflu profesorul nu venea. Am reusit sa comunic cu cativa colegi de la sectia mea si sa mergem a 2-a ora la o cafea, respectiv un ceai cu rom, si sa ne intoarcem la celalalte cursuri. Cand ne intoarcem la facultate, aflam ca nu avem sala in care sa facem cele 4 ore si ca putem pleca acasa. Cat de naspa! Si nu neaparat ca vroiam sa fac ora, dar stii cum e curiozitatea aia de la inceput sa vezi despre ce e vorba, chiar daca stii ca o sa faci asta un an intreg si-o sa te plictisesti de moarte. Ma rog, maine si poimaine avem cursurile de japoneza si banuiesc c-o sa intre in noi serios. Daca nu, mai mult ceai cu rom...