Ce?

Citeam astazi o revista despre psihologie. Si era acolo un articol despre "subconstient" si "inconstient". Cati dintre noi stiu ce sunt "subconstientul" si "inconstientul"? Eu mi le-am imaginat ca fiind un loc unde se strang acele lucruri "in ceata". Un vis, un deja-vu, un lapsus. Ceva care vrea sa iasa la suprafata dar nu poate. O debara in care ne aruncam toate lucrurile nefolositoare sau care nu vrem sa le vedem. Si din cand in cand ne lovim de ele cautand altceva. O trauma din copilarie. O dragoste dureroasa. Un accident. Sau poate nu e asta. Poate ma insel, si de fapt nu sunt deloc importante. Si atunci cum explicam acele momente scurte si incetosate care ne tot apar in viata? Acele vise pe care nu le intelegem? Oare chiar inseamna ceva sau sunt pur si simplu de vina oboseala si stresul?

CV.

Cand te angajezi ti se cere un CV. O foaie pe care scrie ce-ai facut cu viata ta. Scoala, experienta de munca, activitati. Dar in asta se rezuma viata noastra? Si ce CV avem noi in realitatea de zi cu zi?
Cati dintre noi pot spune ca au un CV al vietii? Joc tennis, vorbesc japoneza, stiu sa patinez si sa skiez, sa inot, jonglez cu poi-urile si stiu sa cant 2 melodii la chitara. Acesta este CV-ul meu personal. Asa ar trebui sa avem cu totii. Cand cunosti o persoana noua sa discuti despre lucrurile acestea, nu despre cum e vremea. Si nu doar atat. Sa-ti intinzi orizontul la cat mai multe lucruri, sa nu pierzi vremea, sa vrei sa stii si sa cunosti cat mai mult. Chiar daca nu ai un talent innascut, ca mine, de altfel, poti sa iti creezi propriile tale "talente". Mici lucruri care stii sa le faci si care te fac special. O viata fara mici experimente este o viata plictisitoare. Si ce o sa-ti amintesti la 80 de ani in legatura cu anii tai de glorie?

Somebody that I used to know.

Imi plac filmele si cartile unde se creeaza o lume diferita de realitate. Sau unde cel putin se modeleaza putin realitate. Fictiune, fantasy, visare, puteti sa le numiti cum vreti. Ideea e ca avem doar o viata de trait. Si e trist. E trist ca vrem sa facem multe si nu putem. Nu avem bani, sau timp, sau cu cine. Nu putem trai totul. Eu as vrea sa traiesc totul. As vrea sa cunosc totul. Sa ajung la 100 si ceva de ani doar de curiozitate. Sa vad unde ajunge lumea asta in care traim. Pana unde evolueaza. Dintotdeauna am fost curioasa, dar asta e cea mai mare curiozitate a mea. Ce ne asteapta in viitor?

Cea mai frumoasa zi.

Datorita plictiselii ce se lasa asupra vietii mele in vacantele cand merg acasa, m-am apucat de citit. Am zis ca citesc ceva pentru facultate, dar evident ca m-am plictisit imediat. Cand esti obligat sa citesti ceva parca cu atat iti place mai putin. Asa ca am inceput sa citesc Delirium, de Lauren Oliver. Este vorba despre un viitor in care dragostea e considerata o boala. Ideea principala este ca oamenii aceia traiesc intr-o lume mai stricta decat comunismul lui Ceausescu. Se interzice chiar si atingerea sau discutia dintre doua persoane de sex opus, se clasifica muzica si cartile care sunt permise, exista chiar si o ora de intrare in casa ("curtfew"). Ideea e ca nu-mi pot imagina traind intr-o lume ca asta. Poate altii ar supravietui intr-o astfel de lume, poate cateva zile, sau ani buni, dar eu cred ca as fi dusa la inchisoare sau omorata in prima zi. Sa nu am la dispozitie totul, sa nu ma pot uita la ce filme vreau sau sa nu pot citi ce vreau, sa nu am internet sau sa nu pot face ce vreau cu ce baiat vreau, sa nu-mi pot spune parerea...mi se pare iadul inmultit cu un infinit. Libertatea e cea mai importanta pentru mine. Mai importanta decat mancarea si dragostea. Daca pot face ce vreau, pot avea ce vreau. Oare sunt nebuna ca gandesc asa?

The Social Network.

Azi m-am trezit cu News Feed-ul de la facebook plin de panica in legatura cu noile schimbari la Facebook. Oameni sunt chiar atat de speriati de schimbare? Adica, da, sunt de acord, e aiurea schimbarea si ne ajuta doar sa devenim MAI stalkeri decat suntem, dar nu e nevoie sa incepem cu drame gen "o sa se mute toata lumea pe Google+ in stilul asta!". N-o sa se mute nimeni niciunde. Pana si evolutia facebook-ului a fost una iesit din comun. Gasesti pe facebook oameni care nu au vrut hi5. Care ziceau ca n-o sa-si faca niciodata un cont pe vreun site. Care nu stateau pe mess, dar acum stau non-stop pe Facebook. Pana si cocalarii si pitzipoancele arata mai uman pe Facebook. Iar o mica schimbare a stilului n-o sa-i faca pe milioanele de oameni din toata lumea sa se lase de Facebook. Si in niciun caz sa-si mai faca cont si pe Google+. Lucrurile o sa ramana la fel, oricat de mult ne-am plange. N-avem decat sa-l injuram putin pe Mark Zuckerberg si sa ne continuam viata. Ma intorc la serialele mele. Pace!

Dragoste la prima vedere.

Crezi in "dragoste la prima vedere"? Eu cred. Dar nu dureaza mult. Exista acel moment in care uiti de tot si simti ca nu exista altceva decat persoana de langa tine. Simti ca e acea persoana. Acea persoana care te face fericit. Insa aceasta "dragoste la prima vedere" dispare in momentul in care realitatea isi face aparitia. Incepi sa cunosti persoana. Chiar daca ca vrei sau nu. Ii cunosti calitatile si defectele. Si apoi apare altceva. Fie apare acea "iubire" despre care vorbeste toata lumea. Acea iubire care o vedem in filme, o auzim in melodii, sau doar o traim. Fie apare...nimicul. "Dragostea la prima vedere" dispare si raman doar doi oameni care s-au cunoscut odata demult. Totul este un mit. Este un mod prin care evadam. Vrem sa fim altcineva. Sa iubim din nou...

Sunt zile cand imi place verdele si nu e nicaieri.

Sunt zile cand imi place verdele.

Sunt zile cand vreau sa zbor.
Sunt zile cand mi-e dor de tine.
Sunt zile cand cerul imi zambeste.
Sunt zile cand se aude muzica.
Sunt zile cand sunt trista.
Sunt zile cand ma tii in brate.
Sunt zile cand totul e de ciocolata.
Sunt zile cand regret.
Si nu mai sunt zile.

Sarbatori japoneze.

Ca sa n-o iau razna in frumosul oras Ramnicu Valcea, m-am decis sa fac...ceva. Despre celalalte hobby-uri de moment o sa va povestesc alta data. Postul asta are legatura cu ce am citit in ultima vreme. Anul trecut am devenit studenta la facultatea de limbi straine si am avut un gandac pe creier care m-a pus sa aleg japoneza. Stiam ceva despre Japonia, am mai invatat unele lucruri in acest prim an, iar acum m-am apucat de citit serios despre traditiile japoneze. Am inceput cu "Adevarata viata a unei gheise", de Mineko Iwasaki, care mi s-a parut destul de interesanta. Apoi am luat o carte despre orice inseamna traditie si credinta japoneza. Si am inceput cu sarbatorile. Am cautat pe tot Google-ul un calendar cu sarbatorile japoneze in ordine cronologica si in limba romana, dar n-am gasit nimic. Asa ca m-am decis sa fac eu un calendar, conform cartii pe care o citesc. N-o sa dau detalii pentru ca oricine poate citi un blog poate cauta si pe Sfantul Google.

• Anul Nou – cea mai mare sarbatoare din Japonia
• 7 ian: Nanakusa (“Cele 7 ierburi”)
• 15-16 ian: Hōkō-nin no Yabu-iri (“Vacanta ucenicilor”)
• 20 ian: Kura biraki (ziua in care se reia masa de Anul Nou, zōni)
• 31 ian: Setsubun (festival care vesteste venirea primaverii)
• 1 feb: Hatsuma (”Prima zi a calului”)
• 3-4 feb: Mamemaki (ajun de primavara)

• 11 feb: urcarea la tron a imparatului Jimmu Tennō
• 3 mar: Hinamatsuri (“Sarbatoarea papusilor”); in aceeasi zi are loc si “Festivalul piersicilor”
• 17 mar: Higan (sarbatoare budista) deodata cu echinoctiul de primavara
• 3 apr: moartea imparatului Jimmu Tennō
• 8 apr: nasterea parintelui religiei budiste, Buddha; in acelasi timp, Hana Matsuri (“Sarbatoarea florilor”) marcheaza si inceputul Hanami (“Privitul florilor”) legat de inflorirea ciresilor

• 10 apr: Kurofune Matsuri (“Sabatoarea corabiei negre”) la portul Shinoda
• 5 mai: Tango no Sekku (festival al baietilor); in acelasi timp are loc si Kodomo no hi (“ziua copiilor”)
• 1 iun: Tōshō-gū (festivalul din orasul Nikkō)
• 22 iun: Geshi (solstitiu de vara)
• 7 iul/6-8aug: Tanabata ( sarbatoarea stelelor si a indragostitilor)

• 13-16 iul: festivalul budist Bon (perioada comemorarii stramosilor si a celor morti); Tōrō nagashi (lambi plutitoare)
• 17-24 iul: Festivalul Gion de la Kyoto

• 8 aug: carnaval la Kamakura
• 9 sept: Chōyō no Sekku (sarbatoarea crizantemelor)
• 20 sept: Aki no ohigan (echinoctiu de toamna)
• 18-21 oct: festivalul de toamna inchinat eroilor care si-au sacrificat viata in razboaiele de dupa 1868
• 22 oct: Jidai Matsuri (sarbatoare a epocilor istorice din Kyoto)
• 3 nov: Meiji Setsu (“Sarbatoarea orajului Meiji”); Bunka no hi (“Zi a culturii”)
• 15 nov: Shichi-go-san (“7-3-5”) reprezinta anii speciali ai copilariei (alt festival al copiilor)
• 23 nov: Kinrō kansha no hi (ziua de recunostiinta a muncii sau "Labour Thanksgiving Day")
• 13 dec: Kotohajime (“inceputul lucrului”) – incep pregatirile pentru Anul Nou

Daca sunt greseli de scriere sau de data, sau daca am uitat vreo sarbatoare, dati un coment si voi modifica. Si nu, nu va luati dupa Wikipedia. Uneori si Sfanta Wikipedia mai greseste...

Hipster.

E noul trend din Romania. Stati calmi ca nici trendul 'emo' n-a murit, doar ca noua generatie s-a mai maturizat putin si poate poate si-a mai revenit. Iar hipsterii sunt un nou stereotip.
Inainte sa scriu articolul m-am informat pe diferite site-uri. Wikipedia e boring, blogurile romanesti il critica, iar cele straine il adora. Deci o sa scriu mai bine parerea mea personala.

Ce sunt hipsterii? Din punctul meu de vedere, reprezinta categoria de 'post-adolescenti' de la 18 pana la 25-26 de ani. Spre deosebire de 'emo', 'hipster' e mai mult un stil vestimentar decat un gen de muzica. Este reprezentat de o freza scurta intr-o parte si lunga in cealalta, ochelari cu rame mari si negre dar fara dioptrii, palarii si esarfe, iar hainele sa fie cat mai la moda:

-baieti: camasi sau tricouri cu inscriptii(sau in forma de V la piept), pantaloni 'skinny', bascheti converse sau vans
-fete: rochiii sau fuste excentrice, colanti sau dresuri cu diferite modele, balerini sau pantofi cu platforma, coliere lungi sau perle
Specific lor sunt aparatele foto si iphone-urile. Ca muzica, am observat ca asculta foarte mult dubstep (care, de altfel, este muzica anilor 2010'). In Bucuresti se spune ca cei mai multi hipsteri sunt in clubul Kulturhaus.
Probabil multi nici nu-si dau seama de acest fenomen sau nu le pasa de el, si pur si simplu isi fac freza astfel sau asculta dubstep ca le place. Sau poate chiar vor sa fie hipsteri. Sincer, pe mine nu ma impresioneaza in mod special, imi plac rochiile, conversii si colierele lungi, ascult dubstep, ador sa fac poze si iubesc Kulturhaus pentru atmosfera, nu pentru oameni. Sunt curioasa totusi care va fi urmatorul stil in Romania...

Boomerang.

Da, sunt la mare. Ca de obicei, la cea mai buna prietena a mea, in Mangalia. Mergem la plaja, dansam in Vama, bem cat ne tin banii, si ne uitam la filme vechi. In serile cand ne uitam la filme reusim sa ne bagam in pat pe la 2-3 (noaptea). Dar inainte sa adormim, aprindem televizorul sa vedem ce prostii mai sunt. Si butonatul se opreste pe Boomerang (pentru ca TCM e mai incolo). Singurul canal de desene animate care nu dubleaza. Si care are desene animate vechi.
Si ne uitam noi intr-o seara/noapte la The Adams Family si Wacky Races. Si am tras o concluzie: desenele animate la care ne uitam noi cand eram mici erau fie extrem de sadice fie extrem de stupide. Ok, partea cu stupid inteleg, sunt pentru copii. Dar totusi, ce e asa amuzant in niste oameni masochisti? Si masochisti e putin spus. Cei din familia Adams chiar incearca sa se sinucida. Si desenele astea sunt pentru copii?
Sau mai tineti minte Courage the Cowardly Dog? Cu paianjeni gigantici, pisici sadice si melodii dubioase? Ne placeau cand eram mici, dar acum cand le revedem ne dam seama de adevaratul lor continut. Intrebarea mea este: de ce erau asemenea desene animate sadice la tv?